duminică, 21 iunie 2009

FRICA DE TRECUT

Poate suna ciudat acest titlu pentru unii si ar fi mai bine sa ramana doar un titlu ciudat si nimic mai mult. Cu ceva timp in urma am luat o decizie importanta pentru viata mea si desi la acel moment am considerat ca m-am gandit de 100 de ori inainte sa fac acest pas, am un semtiment de frica, ,,frica de trecut''. Ma simt urmarita, pandita si verificata de acest trecut, la orice pas prezent. Parca ceva incearca sa-mi zica ca am dat-o in bara rau de tot (acum in prezent), ca tot ce visam si visez cu ochii deschisi voi regreta cand ma voi trezi; cand acea frica va dispare si nu o sa mai fiu urmarita. De fapt nici nu cred ca vreau sa ma trezesc , imi e prea frica sa vad realitatea , desi sunt constienta ca nimic nu e vesnic, prefer sa visez inca......si totusi merita? De fapt ce fac?...ma mint singura, ce ironic!
Mereu ma simt pacalita, inselata, trisata. Tot ce traiesc in prezent raportez imediat la ce a fost in trecut, parca ma uit intr-o oglina si traiesc pe doua planuri in acelasi timp. Urat sentiment, noroc ca mai apare si soarele prin viata mea.
Surpriza m-am trezit si chiar ca doare, prea tare chiar, dar e mai bine asa, macar pot sa-mi vad de viata mea, linistita , fara sa fiu mereu urmarita de acel sentiment de nesiguranta. E mai bine, ma simt mai bine, mai linistita chiar daca durerea e prea mare pentru a fi exprimata in cuvinte. Simt de parca am scapat de o piatra enorma de pe umeri.
Desi iubesc viata, se pare ca trebuie sa mai si primesc cate una dupa ceafa pentru a ma trezi la realitate. Sunt o visatoare, vreau sa cred ca voi fi si eu fericita, iubita, apreciata pentru ceea ce sunt ca om nu doar ca fizic. Nu sunt un obiect care sa fie aruncat atunci cand se plictiseste cineva de el. Am sentimente, respir deci exist. Asa ca imi ramane doar sa merg mai departe si sa indepartez aceasta FRICA DE TRECUT. Usor de zis, greu de facut.

Niciun comentariu: